Centrul Local Everest - Bucuresti

 - mic ghid de camp -

G

E

N

E

R

A

L

I

T

A

T

I

Notiuni generale

 Chiar daca dispunem de un program bine alcatuit si principalele probleme de organizare sunt rezolvate, ramane un aspect caruia trebuie sa-i acordam o permanenta atentie: climatul in care se desfasoara viata de fiecare zi a campului. De acest climat depinde, in buna masura, reusita fiecarei actiuni si eficienta educativa a intregii noastre activitati. Campul trebuie sa fie un spatiu al prieteniei si voiosiei, al libertatii si cooperarii - pentru ca doar astfel isi poate atinge scopul.

Poate fi impus climatul favorabil pe care-l dorim? Nu, aici nu este vorba de a impune. Campul este al cercetasilor si ar fi de dorit ca ei insisi sa-si faureasca regulile vietii comune. Ar fi bine ca de la inceput, inainte de a se fi statornicit un ritm si un stil al vietii de camp, sa oferim cercetasilor prilejul de a dezbate acest aspect care-i priveste pe toti si de a decide asupra unor norme de comportare care sa le asigure tuturor bucuria vietii de camp si atingerea obiectivelor personale si colective preconizate. Se intelege ca si responsabilul campului poate face cu acest prilej sugestiile cuvenite si le poate explica cercetasilor, daca este cazul, necesitatea respectarii anumitor cerinte.

In primul rand este vorba de a se respecta programul campului, pe care cercetasii sa-l cunoasca si sa si-l insuseasca. Ei pot face propuneri de imbunatatire a programului la inceput si chiar pe parcurs. Important este ca programul odata stabilit sa fie respectat. Aici este cazul sa se manifeste exigenta noastra. Trebuie sa cerem punctualitate pe parcursul desfasurarii activitatii, incepand cu desteptarea, inviorarea, spalarea, micul dejun. Activitatile trebuie sa inceapa la ora stabilita, fara a se pierde timpul din cauza celor intarziati. Ora mesei trebuie si ea respectata, caci este vorba de un prilej de a fi impreuna, de un ritual al prieteniei. Nu putem accepta ca fiecare sa actioneze dupa bunul sau plac, fara respect fata de colectiv. Blamul colectivului ii va corija pe cei care se comporta anarhic.

In camp, fiecare cercetas are un rol, o responsabilitate de mai scurta sau mai lunga durata. Buna desfasurare a programului depinde de fiecare. Dar si progresul personal al fiecaruia si locul sau in colectiv depinde de felul in care isi indeplineste sarcinile. Si in aceasta privinta trebuie sa fim exigenti. Nu putem admite ca o activitate a tuturor sa fie data peste cap fiindca cineva nu si-a indeplinit insarcinarea asumata. Cel care procedeaza astfel trebuie sa raspunda in fata colectivului.

Nu este admisibil nici ca unele sarcini mai neplacute sa fie efectuate mereu de aceiasi cercetasi, iar altii sa le evite. Sarcinile trebuie distribuite echitabil iar cei care nu inteleg lucrul acesta pot fi "convinsi" prin presiunea colectivului.

Trebuie sa fie bine inteles de la inceput ca in camp nu se admit nici un fel de privilegii. Nimeni nu se poate situa deasupra celorlalti, nimeni nu-i poate considera pe ceilalti drept inferiori, toti au dreptul de a se exprima si de a fi ascultati, toti pot participa la deciziile comune, toti au dreptul la bucuriile vietii de camp.

Desigur, nu toti participantii la un camp se afla la acelasi nivel al spiritului cercetasesc. In camp pot aparea si manifestari negative, influente nocive care sa distruga atmosfera propice desfasurarii normale a activitatilor. In astfel de cazuri, daca nu se manifesta reactia prompta a colectivului, este necesar sa intervenim noi imediat. In camp nu se admite un limbaj vulgar, purtari grosolane, atitudini jignitoare. Cazurile de violenta, (mai ales fata de cei mai slabi), lipsa de respect si de decenta fata de sexul opus, furtul, betia, drogurile sau alte apucaturi de acest fel intuneca frumusetea si valoarea educativa a vietii de camp. Impreuna cu colectivul sau cu reprezentantii lui, vom decide daca este sau nu cazul sa mai ramana in camp cei care se manifesta astfel.

Pot aparea si alte aspecte, mai putin grave, dar care nu trebuie sa ne scape din vedere daca vrem sa asiguram o atmosfera cercetaseasca. Ne gandim acum la cei care au tendinta de a se izola in mici grupuri, rupandu-se de colectiv si de activitatile comune. Nu negam frumusetea sentimentelor de dragoste ale adolescentilor dar nu putem accepta izolarea unor cupluri, imbratisarile publice sau alte manifestari similare. Dragostea se poate manifesta si intr-o forma decenta, discreta, care sa nu provoace oprobriul celorlalti si sa dauneze imaginii organizatiei noastre. Campul nu este un loc de intalniri amoroase.

Toate acestea nu inseamna insa ca viata de camp trebuie sa se desfasoare in conditiile unei discipline rigide. Dimpotriva, in camp trebuie sa domneasca voia buna. Zambetul trebuie sa infloreasca pe buzele tuturor. Cercetasii trebuie sa traiasca din plin farmecul fiecarei activitati, fie ca este vorba de contactul lor cu natura, de ajutorul dat comunitatii locale sau de serile romantice la lumina focului de tabara.

Viata de fiecare zi a campului se desfasoara de regula in ritm alert. Ar trebui sa asiguram totusi participantilor si momente calme, de reculegere, de meditatie, de destindere. Participand la viata colectiva, fiecare trebuie sa gaseasca timp si pentru preocuparile individuale, pentru a scrie, a desena, a citi, pentru un hobby al sau sau pur si simplu pentru a visa... Adolescentii au dreptul la reverie.

Grija noastra speciala ar trebui sa se indrepte spre cei care, dintr-un motiv sau altul, au dificultati in adaptarea la viata campului. Ne gandim la cei mai timizi, mai putin increzatori in fortele lor, mai putin sociabili, care se integreaza mai greu in colectivul campului. Pot fi in camp - si chiar este bine sa fie - copii infirmi, cu o deficienta fizica sau senzoriala sau copii dintr-un mediu defavorizat. Integrarea acestora este benefica nu numai pentru ei ci pentru toti cercetasii care invata astfel sa fie solidari cu cei in suferinta, sa le ofere prietenia lor si bucuriile vietii cercetasesti.

Sa urmarim, asadar, cu atentie, viata de camp, in desfasurarea ei clocotitoare, din zorii zilei si pana cand nu se mai aude decat respiratia noptii. Viata de zi cu zi a campului reflecta nivelul cercetasilor dar poate sa si ridice considerabil acest nivel. Sa ne straduim sa facem din atmosfera vietii de camp un factor educativ de prima importanta.

Firefox

Redescopera

Web-ul!